Romanul Pădurea spânzuraților prezintă dilema morală a lui Apostol Bologa, un tânăr ofițer român din armata austro-ungară, trimis să lupte pe frontul românesc împotriva conaționalilor săi. Execuția ofițerului ceh Svoboda la care este obligat să asiste îl face să înțeleagă nedreptatea războiului și să-și pună probleme de conștiință care vor duce la un final tragic. Pădurea spânzuraților se înscrie în linia romanelor realiste prin descrierile obiective, prin accentul pus pe analiza psihologică și prin imparțialitatea și lipsa de șovinism a autorului. Romanul reia tema nuvelei anterioare „Catastrofa“, completând-o cu evenimente inspirate din tragedia reală a fratelui scriitorului, sublocotenentul Emil Rebreanu, care, în 1917, a fost condamnat și executat prin spânzurare pentru încercarea de a traversa frontul și a se alătura armatei române. Pădurea spânzuraților este cel mai bun roman psihologic român, în sensul studierii evolutive a unui singur caz de conștiință – studiu metodic alimentat de fapte precise și de incidente și împins dincolo de țesătura logică, în adâncurile inconștientului. Eugen Lovinescu
Nu există recenzii deocamdată.