La cumpănă de veacuri și milenii, romacirc;nii sunt din nou la o răscruce. La atacirc;tea popoare istoria are continuitate. La romacirc;ni, firul ei s‑a rupt de prea multe ori. Revenirea, căutarea normalității sunt iarăși la ordinea zilei. Construcția structurilor este din nou luată de la inceput. Numai că acum timpul istoric este mult prea grăbit. Cu mentalitățile noastre, adesea ale timpului agrar, riscăm o mișcare istorică prea lentă. Ceea ce, in acest timp fără răbdare, poate echivala cu imobilismul și incremenirea. Ne vom salva nu neapărat cu inteligența noastră ndash; calitate reală și de atacirc;tea ori invocată, adesea ca o compensație ndash;, ci cu disciplina efortului nostru creator. Trăiesc astăzi in societatea romacirc;nească elemente disparate de viață tradițională, nostalgii interbelice, structuri și atitudini comuniste, evoluții postcomuniste incă insuficient definite. Speranțele unei regăsiri istorice a romacirc;nilor nu sunt puține: coeziunea statului lor intr‑o zonă tulbure, cu granițe in mișcare, capacitatea remarcabilă de receptare a modelelor, poziția sa strategică importantă pentru Europa, incadrarea in noile structuri ale continentului. Istoria romacirc;nilor, spunea filosoful Constantin Noica, e deschisă tuturor posibilităților. Şi, evident, și tuturorsperanțelor.
Nu există recenzii deocamdată.