Jurnale pariziene si Insemnari din Caucaz

Cartea anului 2019 Times Literary Supplement Scrise sub semnul Apocalipsei din cel de-al Doilea Razboi Mondial, Jurnalele pariziene apartin unuia dintre seniorii literaturii germane din secolul XX, alaturi de Thomas Mann, Robert Musil, Hermann Hesse… In Parisul ocupat, Jünger e detasat in pozitia administrativa de „cenzor“ al serviciului de contrainformatii german. Cunoaste, prin functia sa, mai toata elita culturii franceze. In 20 iulie 1944, el apare „la periferia“ conspiratiei cu bomba impotriva lui Hitler pusa la cale de ofiterii conservatori antinazisti din armata germana. In august 1944 este demis, dar scapa de executie. „Observ ca ma cuprinde o manie aparte impotriva oamenilor care si-au utilizat intreaga forta ca sa ma convinga… Cand apoi, adesea abia dupa ani de zile, faptele isi spun cuvantul, inteleg ca am fost tras pe sfoara de veritabili proxeneti ai puterii actuale. Ei si-au dichisit tarfa, ca sa ia chipul adevarului.“ — ERNST JÜNGER „In biblioteca mea, printre cartile esentiale dedicate conditiei umane, de la Marc Aureliu, Seneca, Pascal, Kierkegaard si pana la Cioran, se afla si Jurnalele pariziene ale lui Jünger. Fata de toate celelalte, cartea aceasta are o pecete unica: ea vorbeste, chiar dinlauntrul imperiului Raului, despre suprema injosire a fiintei umane. Paradoxul Jurnalelor este ca autorul deplange soarta evreilor ridicati de Gestapo in capitala Frantei, cu o inima care bate sub uniforma unui ofiter al armatei germane. Jünger se refera tot timpul la Hitler sub numele de «Diabolo». Au fost momente in care, pe parcursul lecturii cartii, am avut senzatia ca autorul ei este un umanist al Renasterii ratacit in tabara nemtilor.“ — GABRIEL LIICEANU „Valorile supreme la care adera Ernst Jünger, pe care ni le propune spre asumare, sunt iubirea, demnitatea stoica in fata primejdiei ultime, bucuria clipei in adancimea ei atemporala si ravna spirituala. Caci «traim ca sa ne realizam. Abia prin aceasta realizare moartea devine nesemnificativa – omul si-a schimbat averea pe aur, care-si pastreaza cursul pretutindeni si dincolo de toate granitele».“ — VIORICA NISCOV