Villette

Considerat cel mai profund si mai nuantat roman al lui Charlotte Bronte, Villette , aparut in 1853, este totodata si ultimul pe care scriitoarea il vede publicat in decursul scurtei sale vieti. Naratoarea Lucy Snowe (reflectare partial autobiografica – autoarea, la randul sau, stia prea bine ce inseamna durerea umana si fusese si ea studenta la un pensionat in Bruxelles) paraseste Anglia, in incercarea de a se elibera de trecutul nefericit, de a-si gasi locul in lume, dar si de a-si castiga singura existenta. Destinul o poarta catre capitala cosmopolita Villette, unde devine profesoara la un pensionat francez. Aici, dorinta ei de a fi independenta si ferita de suferinta este confruntata cu sentimente pe care nu credea sa le cunoasca vreodata – gelozia, iubirea, prietenia. Neobisnuita eroina victoriana Lucy Snowe, surprinzator de actuala si astazi prin framantarile ei, prin cinismul rational care o guverneaza, dar si prin imaginatia de care da dovada, trebuie sa decida cum va impaca rolul pe care soarta i l-a harazit – de femeie, lipsita de venituri, obligata sa isi poarte singura de grija­ ­– cu propriile aspiratii.  Atat forta psihologica a romanului, cat si modul revolutionar in care prezinta constiinta feminina au facut ca Villette sa fie chiar mai apreciat de critica decat Jane Eyre. Virginia Woolf decreta ca este „[…] cel mai bun roman al lui Charlotte Bronte”. Volumul aparut sub cupola imprintului Clasici ai literaturii beneficiaza de traducerea Adinei Ihora si a lui Lucian Popa si este prefatat de Dragos Zetu.